Gilbert Costache: „Cititul mi-a salvat viața!”

Ce înseamnă să reușești în viață cînd ești rom și îți asumi identitatea? Cu ce greutăți și prejudecăți te confrunți? Cum e să crești într-o lume din care nu lipsește violența și în care modelele sînt interlopii și alte personaje certate cu legea? Cum te construiești, în ciuda piedicilor? Sînt întrebări la care răspunde, cu sinceritate și vulnerabilitate dar și cu forță și umor, Gilbert Costache în memoir-ul său „Oprește ploaia, aruncă cu sare!”, apărut la Nemira, în imprintul n’autor, colecția non-fiction. Gilbert Costache a lucrat ca model în industria modei, în cele mai importante capitale ale acestui domeniu, a făcut studii de actorie la New York și Los Angeles și a scris această carte pentru a-și spune povestea dar și pentru a-i inspira pe alții. L-am invitat la „Timpul prezent” să ne vorbească despre parcursul său şi despre mizele cărţii sale în care se dezvăluie cu multă vulnerabilitate dar şi cu mult curaj.

Spui așa în carte: „dacă observi pe unde umblam, poți anticipa că șansele să alunec în partea întunecată erau mari. Poți să crezi că asta e doar o alegere, dar crede-mă că e vorba și despre cîtă durere, respingere și furie există în tine și, mai ales, despre ce ai avut în jur și ți s-a părut normal.” Cum ai reușit să nu aluneci în partea întunecată, în ciuda contextului, a mediului în care ai crescut?
Gilbert Costache: „Nu știu, sincer să fiu. Cred că aș putea să spun că am avut și noroc. Îmi dau voie să nu știu toate răspunsurile. În același timp, au fost bunica, mama, dăruirea lor, dedicarea lor pentru a avea o viață mai bună eu și fratele meu. A fost acel respect, să nu le supăr, să le fac mîndre de mine, a fost conduita morală, Dumnezeu. Ne vorbeau mult de Dumnezeu, cum să-L facem mîndru chiar, prin acțiunile noastre. Am ieșit bine pînă la urmă, da.”

Dar ce anume din cariera ta, din parcursul tău, se datorează alergerilor personale și ce crezi că se datorează destinului sau norocului sau întîmplării sau hazardului?
Gilbert Costache: „La 14-15 ani, am fost cu mama de mînă la Vali Pungă, la Attitude (agenţia de modele), iar în Spania, odată ce am ajuns să pot trăi din modă, nu m-am gîndit niciodată că o să dureze atît de mult. Nu știu cum s-a întîmplat. Ajungînd în România la emisiunea Supremodels, cu Cătălin Botezatu, la cîteva personaje importante – Ovidiu Buta, Cătălin Botezatu, Alex Ceaușu, pe partea de clipuri –, am deschis ochii către o lume educată pe care, în Rahova, eu nu o aveam. Şi să înțeleg că a spune mulțumesc, o lume în care vorbeam de cărți, de piese de teatru, de filme mi-a dat mai mult sens și atunci șansa au fost oamenii, cred.”

Și cărțile? Pentru că tot ai vorbit de cărți, de filme, de spectacole de teatru.Cum ai ajuns dintr-o lume în care se citește foarte puțin, în care nu sînt prezente cărțile, totuși să te cultivi și să citești și chiar să scrii?
Gilbert Costache: „Păi, fiind în Spania. Pînă atunci, îmi amintesc că am citit Micul Prinț, Biblia şi ceva mai ușor, Huckleberry Finn. Bunicul, tataie Dânca, mi-a tot citit din cîteva povești supertari, Ocolul Pămîntului în 80 de zile de Jules Verne, și Contele de Monte-Cristo, după aceea am văzut și filmul. Dar în Spania a venit pe mîna mea Gîndește și vei fi bogat de Napoleon Hill, Dale Carnegie, apoi Zorba Grecul, o literatură care mi-a deschis universul imaginar, pur și simplu. Iar după aceea nu m-am mai oprit. Și cînd mă duceam la castinguri, la audiții, la joburi și așteptam pînă îmi venea rîndul – fiind sute –, îmi luam o carte și o citeam, pur și simplu. Asta îmi aranja și gîndurile. Chiar pot să spun că mi-a salvat viaţa cititul!”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Transcript

SPEAKER_03 0:07

la paradii românia cultural Cleceanu și Matei Marti înseamnă să reușești în viață când ești rom și te asumi identitatea. Cu ce greutăți și prejudecăți te confrunți? Cum e să crești într-o lume din care nu lipsește violența și în care modelele sunt interlopi și alte personaje certe cu legea? Cum te construiești în ciuda tuturor pedicilor? Sunt întrebări la care răspunde cu sinceritate și vulnerabilitate, dar și cu forță și umor. Gilbert Costache, în memarul său, oprește ploia a rândă cu sare, a purt recent la anemia în impritul na autor în colecția non-fiction. Gilbert Costache a lucrat ca model în industria mode din cele mai importante capitale ale acestui domeniu, a făcut studii de actorie la New York și Los Angeles și a scris această carte pentru a-și spune povestea, dar și pentru a-i inspira pe alții. Bine v-am găsit! Noi suntem Adela Grecian și Mate Martim. Și invitatul nostru este Gilbert Costache, bun venit la Radi România Cultural.

SPEAKER_02 1:26

Salut, vă mulțumesc mult că m-ați invitat.

SPEAKER_01 1:29

Gilbert, mai întâi spune ce vreau să-ți spun titlul cărții. Oprește ploa în lâncă cu sare.

SPEAKER_02 1:36

Da, este un titlu tare gândit de mine și de echipa de la Nimi și editoarele. Am stat în două alte titluri până în anul 4-4 jumate, și aveam mai multe provizorii. Iar pur și simplu am simțit pe acesta pentru că arată și datiile rumei și cum noi credem că putem schimba chiar și ploaia să o oprim, și automat mă refer la ploaie, să nu dau spoiler așa de mult cititorilor, dar mă refer la greutățile vieții și cum ar trebui să lup să le opres.

SPEAKER_01 2:14

Și aruncatul cu sarea în lungă ploia sau?

SPEAKER_02 2:17

Chiar noi, chiar sunt două dată, am înțeles, mai e una cu un topor, aia nu o știu, dar asta cu aruncatul în oală, într-o oală fierbinte cu apă, chiar atunci a funcționat, chiar m-a făcut să oandă să mă minunez dacă cum chiar am ceva calități extrasenzoriale.

SPEAKER_03 2:37

Gilbert Costac, povestea ta, este și povestea lumii în care ai crescut. Este și povestea României din primi ani, după căderea comunismului, am găsit în amintirile tale din copilărie și adolescență imaginea anilor 90 marcați de sărăcie și de destul de multă violență. Ești o poveste despre rasism, respingere, furie și nedreptate, dar și o poveste despre dragoste și solidaritate în familie, despre cum poți să depășești ce pare imposibil de depășit și să reușești în ciuda piedicilor, în ciuda contextului. De ce ai vrut să îți pui povestea, să te expui cu atâta vulnerabilitate.

SPEAKER_02 3:21

După ce am ajuns adela într-un moment în care carieristic financiar atinsesc ceea ce mi-am dorit și căutam sensul vieții, nu a făcut nimic sens, nici orice rol primeam la audiții în New York sau Los Angeles. Sau rolurile de la clasele de actorie, nu aveau putere. Și atunci am pus pixul pe foaie, inspirat de Silver Salone când a scris rochi, și am spus rolul acesta e necesar să-l învăț. Iar după câțiva ani m-am conectat cu ascensorii mei, și romi și români și căutările noastre identitare la nivelul în care chiar și România mi-am dat seama că da, daci, Avalhia, iar după aceea, tot timpul acesta de la 1500 în coace cu Turcii și cum noi, am căutat mereu să ne adaptăm, dar în același timp, n-am fost un popor migrator. Și cu mea, chiar am găsit acceptarea și căutarea noastră ca și românia, după ce aușor ușor. Mintea contemporană, cum vrem să înțelegem. I am vrut din prea plinul meu, pentru că mi-am găsit niște răspunsuri să pot să ofer. Eram un copil care avea niște cadouri, aveam o jucărie și am zis, eu te jocate și tu aul. Așa m-am simțit, că aveam ceva ce puteam să împărtășesc cu oamenii din iubire, din compasiune pentru ceilalți, și am simțit și că această poveste va trece grani. Granițele, și chiar Spania, Portugalia, Slovacia, Polonia are nevoie de această poveste să mai umple niște pazări necesare pentru mintea noastră.

SPEAKER_01 5:05

Dar care este cea mai pregnant amintirea ta din copilărie?

SPEAKER_02 5:09

Cea mai pregnantă amintire din copilărie, mă gândesc mult la bunică, la mamie florică.

SPEAKER_03 5:14

Care e un personaj fabulos în carta ta?

SPEAKER_02 5:17

Este, da, da, da mereu și acum când mai fac alegeri, în coaching spune cumva să. Atunci când alegem ceva să ne gândim cum afectează acea ale peste 2 ani. Peste doi ani dacă azi aleg să rămână în România și să umblu cu nu știu ce persoane în antojul meu. Cum va afecta această chestie alegerea? În acelești mai vine și vocea lui Maia Florică, care spune mai mama e, uite așa uita și mai înșeptă și ce mai spune chestii. Asta și fotbalul jucatul cu ciorapii cu fratele meu, la fel ne făceam porții jucam pe unde prindeam.

SPEAKER_03 5:57

Gilbert, spui în carte așa, citez, dacă observi pe unde umblam, poți anticipa că șansele să alune când partea antuneată erau mari. Poți să crezi că asta e doar o alegere, dar crede-mă că e vorba și despre câtă durere, respingere și furie există în tine și mai ales despre ce ai avut în jur și ți s-a parut normal, am încheiat citatul. Cum ai reușit să nu alune și în partea întunecată?

SPEAKER_02 6:25

Cum am reușit? Adică la când spui aceste chestii, chiar mă gândesc la tinerii din ziua de azi și cei de 14, 12 ani, 16 ani, care în afară să ei își aleg niște modele de oameni. Și mă gândam la muzica pe care o ascultă, orare ce valorile dau repul și alte, și nu știu, mă gândesc că valorile sunt importante și scuze, care la întrebarea că m-am predicult.

SPEAKER_03 7:03

Întrebarea era cum a reușit să nu alune și din partea întunecată.

SPEAKER_02 7:07

Nu știu sincer să fiu, cred că aș putea să spun că am avut și noroc când aș vrea să îmi dau voie să nu știu toate răspunsurile. Dar în același timp, cred că și exact cum au spus de bunica de mama, dărea lor, dedicarea lor către a avea o viață mai bună eu și fratele meu a fost acel respect să nu le supăr. Să le fac mândri de mine. Conduit, amoral. La Dumnezeu ne vorbea mult de Dumnezeu, cum să-ți face mândru, chiar să prin acțiune noastre, au amic și bine pe la urmă.

SPEAKER_01 7:40

Dar ce anume din cariera ta, din parcursul tău se datorează alergerilor personale și ce crezi că se datorează destinului sau norocului, sau întâmplări sau hazardului sau aici la 14 ani am fost cu mama, 14-15 ani cu mama de mână la valii pungă la atitud.

SPEAKER_02 8:00

Iar în Spania odată ce am ajuns să pot trăi din modă. Nu am gândit niciodată că o să dureze atât de mult. Nu știu cum s-a întâmplat și ajungând în România și la emisiunea super modelec cu călăin botezat cu câțiva ani erau câteva personaje importante în România. O videu buta, că tăină Botezatul, Alex și aușul pe partea de clipuri, și am deschis okre o lume educată. În Rahova eu nu aveam, și să înțeleg că aș spune mulțumesc, ca o lume în care vorbeam de cărți, de piese de teatru, de filme, mie mi-a făcut mai mult sens. Și atunci șansa au fost oamenii, cred.

SPEAKER_01 8:46

Și cările, pentru că tot ai vorbit de cărți sau de filme sau de spectacole de teatru, cum ai ajuns dintr-o lume care se citește foarte puțin în care nu sunt prezente cărțile, totu să te cultiști și să citești și să chiar să scrii.

SPEAKER_02 9:00

Păi, fiind în Spania, încerc până atunci mi-am amintesc că am citit micul Prinț, Biblia, ceva mai ușor, hackelberryfin, bunicul tata de dânca me-a-o citi din câteva poveci super tare acolo pământului în 80 de zile, cu dejul verna și Contele de Monte Cristă mereu imaginam după ce am văzut și filmul. Dar în Spania a venit pe mâna mea gândește și fate bogat, Napoleon Hill, delcarneghi, iar după ce au și ușor zorba grecul. O literatură care mi-a deschis universul imaginar pur și simplu. Par după ce nu m-am mai oprit. Pur și simplu, și când mă duceam la casimul la audiții fiind sute, sau chiar la joburi și așteptam până vena rândul, am luam o carte și o citeam pur și simplu, asta mi-aranja și gândurile cumva. Mi-a serva viața, chiar pot să spun a teul.

SPEAKER_03 9:54

Este și o carte despre construcția de sine opreste ploaia orungă cu sare, o carte a răspuns la întrebarea cine sunt, dar cum a început această căutare de sine? Gilbert.

SPEAKER_02 10:08

Wow, ce frumos spui punctul pe ei. Așa e are mai multe nuanțe cartea. La cine sunt eu. Ramana Maharie și se întreba în acea carte în același timp, cred că și modelele. Noi modelele avem această parte, avem mai mult timp. Și ego-ul se poate inflama. Povestea lui Narcis, uitându-se în apă și îndrăgostindu-se de ce vede, cred că mai toți o dar eu cred că am avut șansa să posama să nu mi însușesc. Chiar partea asta și bunica, am zice. Să nu îți însușești ceea ce nu ți aparține. Iar eu m-am gândit mă la chestia asta cum. Ce de fapt ne aparține mie ca și personalitate, caracter fizic, să nu mi însușesc ceva ce poate trece e FMR, nu?

SPEAKER_01 11:05

Cum ti se pare discuția de pana acum? Lasă-ne un comentariu și spune parerea ta. Dacă ti-a plăcut, distribui acest episod ca să-l descoperi și alții. I dacă vrei să ne susiti, acordă ne o evaluare cu steluțe. Cinuăm discuția. Trești de mai mulți ani în Statele Unite ale Americii, la New York, la Los Angeles. Cum ai fost privit acolo din perspectiva etniei tale?

SPEAKER_02 11:36

Nici acolo că ani spuneam doar sunt român. Din România. V-au super tare. Și în Spania și in Italia, când am lucrat ca model și am reprezentat România, aș spune bine prin profesionalismul meu cu branduri de renume, s-a întâmplat să vreau și actoria, desigur, asta era cumva în spatele tuturor muncilor să ajung să fac asta. Am început să spun fiind inspirat Alina Schirban, o actriță romă care are o chiesa de teatru la TNV, ea a spus nu mai știu pe unde s-a prezentat și a spus că rămâne România. Și mi-a rămas așa în cap prin 2017-18, cred că am început să spun și eu la audiții. A părut cumva greu că ei spuneau Gipsii, la fel pe orativ iuat Gippt, era o vorba a lor, eupt că venim din Egipt, era o confuzie și merea greut să zic, da, toată partea asta ca și la Gilbert. Ei spun Gilbert, cine împăsta, mie spuneam, Gilbert, de ce gilbert și nu Gilbert? Păi în noi țară spunem Gilbert. Așa și cu Roma fânia sau Gipsi from România. N-am simțit atât de mult, e diferit, pentru că rasismul oriunde există. Gelul duminică spune chestia asta că noi există o notă mică, poate de rasism în fiecare, dar interesant e că acolo politică corectness există asta. Pe când la noi noi fiind mai sinceri și mai tafi, mai cumva mai direcți, aș spune că laierurile, straturile din state pentru această politică corectness, dar în același timp cum vor ei să fie ei și să ajunge la suflet, mai repede suntem, cred eu că suntem mai apropiati de suflet în partea asta și mai sinceri. Și aș spune culmea că în România e mai puțină simțit decât acolo, pentru că acolo cumva e ascult din punctul meu de vedere. Dar măcar am putut să spun și m-am simțit bine la suprafață. E tesantă partea asta.

SPEAKER_01 13:45

Dar experiența americană, experiența de Melting Pot, de țară care amestec naționalități diferite și culturi diferite, te-a ajutat într-un fel să-ți descoperi sau să îți redescoperi propria identitate romă, românească și așa mai departe?

SPEAKER_02 14:00

Da, m-am ajutat. Da, da, da. M-a ajutat, așa e așa e. Văzând atâta nații diferite de oameni și toți spunând totuși, sunt american, dar părinții sau a doua generație sunt colombian, și mama e venezuelean, și tată e african, și mă. cumva. Dar ei sunt această parte de sunt americani. Pe când la mine eu nu tădeam voie să fiu român, culmea. Culmea, eu chiar eram primit bine de români, dar era ceva as.

SPEAKER_01 14:33

Afloamerican sau caraibian sau rom, contează, în America sunt văzut diferiți. Sau sunt văzut doar din perspectiva culorii pieli. Cum ai simțit?

SPEAKER_02 14:49

Wau. Întrebarea asta am duce cu gândul la un anim, eram vreandul în Băsător la Tiffany, care era portorican, și le-a spus că e mad. Și am zis, ce înseamnă asta? Să născut în bronx, născut și crescut. În New York sunt văzut portorican, în puertorică mă duc și sunt văzut american. Și eu nu știu la fel și el dinu cu aceste chestii. Mai departeată nu știu ce să-ți răspund, dar diferit de fiecare și creșterea lor, oricum.

SPEAKER_03 15:16

Și oricum o chestiune în construcție identitate, pentru oricine până la urmă. Este under construction.

SPEAKER_02 15:23

Este, da, și asta e tare frumos să ne dăm voie că și în mâine mai există timp să adăugăm straturile identității noastre și chiar e un construct, așa e care crește în fiecare zi.

SPEAKER_03 15:35

Dar cum a fost în România să spui că ești rom pentru cariera ta de model?

SPEAKER_02 15:41

Nu mi-a fost ușorat de la. 2014 la super model să-ți prima dată. Eu lucram de ani de zile în străinătate, făcucem joburi cu nachei, armani care mi-am intesc înainte, făcut să înparcă ceva cublar cu stianul ronaldă, ceva, nu mai amintesc. Oricum, la mai mare așa și mi-a dat stima de sine, dar m-au gură pe dinainte la spermă. Și am spus că să-mi dau seama la cele camerină cu care vorbe și s-a întâmplat în ziua respectivă. Am spus, m-am dus către casă, iar producătorii m-au sunat. E sigur că vrei să spui că ești rom? Eu acolo am spus că a fost ziua laurei o fată de la emisiune și am zis, tare că am făcut și așa, eu nu prea am avut bani la 18 ani, și tatăl mea tri niște bani din Spania, ce să faci romii, mai fără bani. Și producători a de acolo zis, reți să spui asta, mi se pare cool. Și da, m-am emoționat când m-au întrebat atunci, m-am dus către casă, m-am gândit la bunică și am spus, eu nu dat, e momentul să spun. Do conector a spus atunci, mi amintesc chiar cu ceva timp înainte, cu acel trecă când s-a deschis, am spus și eu, și cred că am sincer să fiu, adă la matei, eu credeam, eu mă gândeam că banii totuși fac din strinătate, dacă era să mă gândesc că voi face banii din România, poate mă gândeam de două ori, și nu eu ușor, nu avem, chiar nu a fost atunci, cred că acum, numai că brigulă, carte este la librariile mainstream, călturești, humanita. Asta în spune că pământul românesc e pregătit de așa poveste Roma.

SPEAKER_03 17:20

Dar cum te-ai simțit atunci imediat, după ce ai spus public că ești rău?

SPEAKER_02 17:26

Nu am fost ușor, nu am fost ușor. Am avut nevoie de ceva, curaj, asumare și m-am conectat la bunică, la mamai florica pur și simplu prin trua ei și cu mereu spunea, mucește. Dacă spui adevărul tău, aceste valori? Și era necesar să le scoți și eu și să fiți văzut și noi.

SPEAKER_01 17:47

Astăzi, mai ales în Statele Unite, dar și în România, și poate și în alte țări europene, vedem o amplificare a curentelor naționaliste, populiste, extremiste chiar un fel de mișcare împotriva corectitudinii politice. C minoritar. Cum te raportez la asta?

SPEAKER_02 18:06

Spun sincer, că ușor nu e mă îngrozete uneori, pentru că e mai ușor să fiu majoritar. Mi amintesc când state spuneau ceva de genul, îți doresc să ai. Dar în glumă spune, să doresc să ai stima de sine unui white, Christian Trump supporter. Când zic că asta cu respect pentru toți, dar mi s-a putere sănătă că adică stima aia de sine puternică majoritarii. Foarte ușor pot să spun că e ușor să fi rom sau că e ușor să fie afroamerican, dar nu mai o voce de dinăru poate spune cum e. Ce pot să spun? E tare frumos cum spunea John Lennon să nu județi ceea ce nu știi pur și simplu. Dacă nu știi, nai fost în papu și aia. Dar întrebarea ta mă duce în multe colțuri. Totuși vreau să cred că Europa democrată pur și simplu America democrată să credem în o lume mai bună unde lăsăm spațiu pentru a ne cerceta și a da voie și celorlalți să se exprime.

SPEAKER_03 19:19

Dar Gilbert, crezi că s-a schimbat ceva în România în acești ani de democrație în privința rasismului. Cum arăta rasismul în anii 90, în copilăria ta și adolescența ta, și cum arată acum?

SPEAKER_02 19:31

Eu cred că da. Eu cred cu tărie că da. Venind de 20 de ani, poate câteva săptămâni câteva luni pe an în România. Este o viteză înainte. Care era un banc spune. Am ieșit la alergat, și îndreapta l-am văzut am văzut un bel care m-a trecut. Mă refer la asta că avem o viteză. Nu este cea mai mare, dar viteza, ne uităm la PIB, ne uităm la deschiderea oamenilor. No suntem un popor care ne adaptăm și pentru că viteza internetului tot ce se întâmplă. Eu chiar cred că suntem un popor genial. Văd în state oameni care lucrează la Google români foarte mulți, la IT, în Finance, genial deschis și superbi. Și asta și în România văd foarte mult deschidere, cred că nu am mers înainte, am mers cu siguranță înainte și chiar bine.

SPEAKER_03 20:22

Adică s-a mai diminuat ceva din rasismul anilor 90?

SPEAKER_02 20:26

S-a diminuat bine din anii 90. Atunci nu prea știam. Nu prea știam. A fost comunismul 89, 90, 1, 92. Lumea se ducea în amintesc prin alte țări, am venit cu niște aiere noi, niște gândi noi. Și ușor ușor s-a adăugat identității noastre a Românilor.

SPEAKER_01 20:45

Ca model, ca artist te simți cumva obligat să vorbești și în numele romilor.

SPEAKER_02 20:53

Cred că este o povară mare pentru omeri mei să reprezint o așa mare cultură. Pe Google am căutat, arătau parcă între 12 și 15 milioane de romi, dar eu știu sigur că la decrete nu spun toți că sunt. Nu spun, pentru că de la Antones cu frică a rămas microcelular în ADN-ul nostru, la fel și în celelalte țări Tito sau Franco, tito-o în Serbia, Franco în Spania, chiar m-am documentat mult ani zile să înțeleg mai bine. Eu cred că sunt de 5 ori mai mult cu lume. Am cunoscut din Portugalia, din foarte mulți. Iar gândiți-vă că noi avem o să te agia acum 50 de ani. Suntem un popor onie, scuze, care nare o țară. Vrem să zicem că venim din India, este tare interesant și totuși după sute de ani de luptă unde nu am scris limba, găsim un că care oricurii să sus și de la Slovacia, este tare interesant toată partea asta. Mă fascinează cum am crescut totuși rezilient și ce pofă de viață au avem.

SPEAKER_01 22:02

Și în același timp, ca artist, vrei să rămâi autentic, vrei să rămâi o voce singulară, nu doar una care se topește în.

SPEAKER_02 22:10

E necesar, mă consider o voce deocamdată este necesar, cred, și vreau să-mi asum cât pot și ce pot și eu să fac în scris, în filme, chiar să scriu am ceva idei, mă surprinde că e așa deschidere, a depășit așteptările mele în clipa asta cum merge cartea și vânzările, așa că e necesar să ne asumăm cu toții pentru că nu mai așa, cum se spune, dacă știi de unde vi, știți înrepți.

SPEAKER_03 22:44

Am observat că în cartea adesea îi te adresez direct cititorului sau cititoare de ce ai făcut această alegere?

SPEAKER_02 22:54

Am scris și asemenea la ea cu ideea că după ce citești cartea, mi-am dori mult să fie conecta mai mult cu esența, fundamentul sufletului. Și să și resursele cititorul, să creadă că poate face orice pe lumea asta și prin tot ce am trecut eu și întrebările pe care le pun în carte să aibă un suflu nou, să creadă că chiar va reuși să facă ceea ce își dorește și să se întrebe tot ceea ce are nevoie pentru a nu sta în supraviețuire, nu piramida lui Maslow, care e supraviețuire și toată reacția aceasta, și românia și romul, aceste straturi eu înțeleg că nu avem acel spațiu mental pentru a ne întreba atât de mare menirea mea, cum poda înapoi celorlalți, că și nu am luat mult timp. Dar asta este frumosia și ce neține și ne dă venzina pentru următorii pași.

SPEAKER_03 23:55

Oprește ploia aruncă cu sare, memarul tău este editat de Delicia Marinescu și Ana Maria Ciobanu. Ele sunt apar cu numele pe prima pagină, pe pagina de Gardăcărții. Cum mai lucrat cu ele?

SPEAKER_02 24:10

Da, tin să spun și mă bucur tare mult că am de a citit cartea și chiar mă sim văzut parcă simț că a văzut pe descolțuri din inima mea în clip asta. Și Eli, adică preț să spun că și ea de un an de zile, ne-a urmărit din spate și le-a niște sfaturi extraordinare și e un editor extraordinar și un lider extraordinar. Cudelia, Marinescu și cu Ana Maria Ciobanu, au fost niște minunății, cred că universul mile a dus în cale pentru că ele deja luptau. Cu adevărul din ele, în primul rând aș spune și aveau un scris anume care a vorbit, cumva, era pe strada mea, aș spune, cum scriau, scriau foarte autentic, direct. Chi m-am oprit la această chestie, parcă Marin scores să se spune ceva de genul cu arta, cea mai frumoasă este atunci când explici clar adevărul, și l-a înțeles și explici simplu, nu cu atâtea nuanțe și cât mai complex. Patru ani cu media, a fost și puțin terapeută, aș putea spune pentru că mă întreba chestii și voi ea voia să scot cu creștele. Chestii care eu nu puteam în acom, mai ales că reprezentam și romii și același timp și traumele părinților și neamului. Dar trauma e mult mai mare de atât. Și a romilor care au fost claf sute de ani, au făcut căi ferate, mănăstiri, nu e nimic în manual de istorie. M-am dus pe un teren tare greu, dar ele m-au ținut de mână și mi-au dat încredere în felul.

SPEAKER_01 25:41

Dar ce sens a fost și terapia această carte?

SPEAKER_02 25:45

Păi eu am făcut vreo 13 ani de terapie când a intrat Delia în viața mea, cred că aveam vreo 6-7 ani deja. Pentru că terapeutica a fost pentru că ea mă vedea ceva mai frumos decât mă vedeam eu. Ea vedea esența romului pe care eu nu vedeam. Dar judecam și aveam o agendă cum să fie romul. Durane, ei, hai, și voi, hai să știți să ne ducăm, hai să. Și n-am putut să văd până în ochii ei, ei, stai puțin, poate echitatea e diferită, egalitate și dacă ați fi avut niște situații, poate era diferită acum. Ăsta a fost și mai ridicat la filul câteva întrebări, mai harci, psihoanaliză. Asta a fost interesant că atunci când a venit Ana Cobanul, aveam nevoie de un ochi freș, stând în poveste de patru ani eram foarte. Ana Cobană a venit, a scris și ea mi amintesc că a fost episodul cu babasă, cu Colply și n-a luat pe toți furia și zis, trebuie bine apăsă să trimitem la editor, hai să vedem. Noi aveam încredere în puterea cărții, dar știu mieți cineva daul. Și an adus-o, nu știu de ce, fiind împăcată cu ea, navigând și ea cu siguranță copilării ei și în terapie mult timp, avea o duză de acceptare care mie mi-a folosit tult. Eu fiind așa un om care tot timpul mă, challenge, și vreau cât mai mult, și nimic, tot timpul nu mă opresc, am zis, hai ca momentul să mă opresc, mă văd mai bine, și a fost diferit. Atunci am adăugat cât mai mult, omor și în carte.

SPEAKER_03 27:24

Gilbert, Costaca a avut deja câteva lansă ale cărții o preștept ploai aruncă cu sare în țară. Cum a fost primită cartea în țară?

SPEAKER_02 27:33

A fost fascinant totul, magic, pentru că este interesant, universul a lucrat. El să vină doar în Brașov, iar ea ridica și tacheta fiind un moderator extraordinar. Și asta a spus spiritul acestui turneu pentru că ea ne-a lăsa la drum fiind moderator Ana Ciobanul. Ana avea ceva cursă predea de scris și trebuia să plece după Cluj. Iar eu spun opa, avem moderator diferit, la fiecare, ele nu știu cât experiență au nici nu prea aveau, dar a fost tare interesant. Pentru că spiritul acestor doamne, acestor femei atât de puternice, și culmea nu știu încă cum am atras după cine a citit cartea, a văzut figura maternă. Mama e florică, mama, mătușile, cum am atras iar să mă credere în trei femei. Eli, Delia și Ana. Iar după Brașov și a fost un succes super, plină. Librăria Libris îi mulțumesc told pentru asta. Librariul mâncruj, știu că mi-a amintesc, niște cum să-i spun lui Iana. Ana ai emoții după ele, ela spune, Ana, cum te simți? Da pe aștept. O să fie minunat. Iar după ce Delia nici n-a mai întrebat-o pentru că ea este o persoană mult mai în capul ei și să facă totul bine. A luat microfonul la Timișoara și a făcut extraordinar cu la fel o să lăină la faber. Mulțumesc și celor din timșara că au venit în urmă mare, și da, a fost super, a fost super. Vin cu o încredere mai mare în România în mine. În România, ce am văzut.

SPEAKER_03 29:10

Gilbert Costa, îți mulțumim că ai venit și la Radiu România Cultural cu carta ta presti ploa arunca cu sare apărută la anirea in printul în autor în colecția non fiction. Noi suntem adă la Grecianu și Matei Marti. Pute asculta timpul prezent și pe site-ul radio România Cultural.0 precum și pe platformele de podcast pe Apple Poct și Spotify. Cu bine pe curând!

SPEAKER_01 29:35

Tul prezent e un toc show despre politică, societate și cultura difuzat de luni pune vineri la Radi România Cultural. Cum ti s-a parut episodul de azi? Lasă-ne un comentariu si spune parerea ta. Ne poți urmări și pe Facebook. Cută pagina timpul prezent.