Istoricul Cosmin Popa: „Accidentul de la Cernobîl nu e irepetabil”

S-au împlinit 40 de ani de la explozia de la Cernobîl, considerată cea mai mare catastrofă nucleară din istorie. Explozia reactorului 4 al Centralei de la Cernobîl a avut loc în 26 aprilie 1986, la ora 1:23. Au murit pe loc cîteva zeci de oameni, dar numărul celor care au murit sau au fost afectați în urma expunerii la radiații este mult mai mare. Au fost aduși acolo oameni din diferite zone pentru a stinge incendiul și a limita răspîndirea produselor radioactive în atmosferă. Zona a fost evacuată, peste reactor s-a construit un sarcofag de beton și oțel pentru a opri răspîndirea în atmosferă a produselor din reactorul distrus. În 2019 s-a încheiat construcția unei ample structuri de oțel, peste sarcofagul din 1986 de la Cernobîl, un nou înveliș de protecție. Dar în 2025 o dronă rusească a lovit acest înveliș protector. Cum au gestionat situația, în 1986, autoritățile sovietice? Ce se întîmplă azi la Cernobîl, în vreme de război și sub amenințarea constantă a atacurilor rusești? L-am întrebat pe istoricul Cosmin Popa, specialist în spațiul ex-sovietic.

Cosmin Popa: „Peste problemele specifice, tehnologice, dar în care politica a jucat un rol foarte important, pentru că, într-un fel sau altul, a impus deciziile tehnologice, s-au așezat deficiențele de construcție, care au devenit evidente la foarte mult timp după accident, după destrămarea Uniunii Sovietice. (...) Sovieticii nu şi-au informat publicul. Evacuarea orașului a survenit la 36 de ore, timp în care s-a susținut că cea mai mare parte a materialului radioactiv este bine mersi în miezul reactorului, în timp ce el era, o parte, degajat în atmosferă prin reacția necontrolată. Inițial, sovieticii au făcut ce făceau ei de obicei, au căutat să minimalizeze efectele catastrofei.”

Ce impact a avut acest accident pentru puterea de la Moscova, în ce măsură a contribuit la clătinarea și apoi la prăbușirea regimului sovietic?
Cosmin Popa: „Sigur că despre accidentul de la Cernobîl se spune că este impulsul cel mai important pentru noua politică de reforme, pentru perestroika și, mai ales, pentru glasnost. Nu pentru că Gorbaciov a venit la putere exact cu acest gînd, să reformeze pînă în temelie sistemul. Pentru că noi știm foarte bine că, imediat după venirea lui la putere, ca mai toți secretarii generali ai Partidului Comunist Sovietic, vorbea despre accelerarea industrializării, despre îndeplinirea planului, despre eficiență. Adică era un întreg ethos industrial comunist, în care se bălăceau toți liderii de partid la vremea respectivă. Însă accidentul de la Cernobîl a reprezentat detonatorul opiniei publice în Uniunea Sovietică. Dacă vreți, explozia de la Cernobîl a reprezentat pentru Uniunea Sovietică ceea ce a reprezentat agresiunea rusă pentru Ucraina în 2014, în sensul în care a accelerat conștiința națională, construcția națională. La fel s-a întîmplat și în Uniunea Sovietică. Efectele au fost atît de dramatice, emoția publică atît de puternică, sigur, și pe fondul acestei percepții, cu adevărat deosebite a tehnologiei atomice, astfel încît autorităților sovietice le-a fost imposibil să aplice vechea rețetă, și anume să securizeze spațiul și să interzică să se vorbească despre catastrofă. Și era și greu, pentru că nu puteai să evacuezi un oraș de 50.000 de oameni, cum era Pripiat, fără să generezi un tip de emoție publică în zonă, cel puțin în Ucraina și apoi în regiunile învecinate, în principal în Belarus, dar și în Rusia.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

Transcript

SPEAKER_02 0:05

Timpul prezent la radii România Culturală.

SPEAKER_00 0:29

Am primit 40 de ani de la explozia de la Cernobl, considerată cea mai mare catastrofă nucleară din istorie. Cum au gestionat situația autoritățile sovietice, cum ne raportăm la acel accident, ce se întâmplă astăzi la Cernobăr în vreme de război și subamenințarea constantă atacurilor rusești. Bine v-am găsit, noi suntem Adela Grecianu și Matei Martin, și invitatul nostru este istoricul Cosmin Popa, specialist în spațiul ex sovietic. Bună seara, vă mulțumim că ați venit în studiul nostru.

SPEAKER_01 1:00

Bună seara doamna Grecianu! Bună seara domnă Marti pentru invitație. Mă bucur foarte mult că sunt aici.

SPEAKER_00 1:06

Să ne amintim explozia reactorului 4 al centralei de la Cernol a avut loc în 26 aprilie 1986, la ora 1 și 23 de minute. Au murit pe loc câteva 10 de oameni, dar numărul celor care au murit sau a fost afectați în urma expunerii la radiație este mult mai mare. Au fost adduși acolo oameni din diferite zone pentru a stinge incendiul și a limita răspândea produselor radioactive în atmosferă. Zona a fost evacuată. Peste reactor s-a construit un sarcofag de beton și oțel pentru a opri răspânderea acestor produse din reactorul distrus în atmosferă. Cosmin popa, dar cum au gestionat autoritățile sovietice situația imediat după explozie și apoi în zilele săptămâni următoare?

SPEAKER_01 1:59

O întrebare foarte interesantă, dar cred că ar fi bine să începem cu începutul pentru că dacă vorbim despre maniera în care autoritățile sovietice au gestionat situația de la pripet, de la Cernobil, cum știm noi cu toții, cred că trebuie să vorbim de un lans de greșeli și de crime, să spunem, care s-au petrecut atât supresiunea ideologică a felului în care era organizat regimul, la felul în care administra veștile cu privire la catastrofele tehnologice, dar nu numai catastrofele tehnologice, însă și construcția acestui reactor cel mai mare și mai puternic reactor din lumea, acest terb MK o mie, unul dintre cele mai ieftine și unul dintre cele mai puterice reactorare din lume, este interesant faptul că atunci când a fost el proiectat la jumătatea în 60 până la începutul 70-72, când se pare când nu când se pare că autoritățile soveci au considerat că s-au ajuns la finalizarea proiectului tehnică este interesant că acest reactor nu a funcționat niciodată sub formă de prototip. S-au făcut experimente care verificau procesele din interiorul miezului la scală mult mai mică în interiorul institutului curceant al academiei sovietice de știință, dar acest mare reactor nu a beneficiat niciodată de un prototip. Aici sunt o serie de explicații. Nu pentru că pijnerii atomiști sovietici sau autoritățile în general se împotriva prototipului, pentru că spreosebre spune ce se întâmplă în România comunistă industrializată, sovieticii chiar înțelegeau importanța cercetării mai ales în aceste domenii tehnice. Însă la vremea respectivă în anii 60, început în 70, toate țările comuniste, inclusiv Uniunea Sovietică, erau un prim proces de, să spunem, de accelerare a industrializării. Ori această accelerare a industrializării a creat un deficit imens de energie electrică. Acest deficit de energie electrică avea nevoie de niște soluții tehnologice rapide și ieftine. Și așa a apărut acest reactor care s-a folosit și la Cernobl. Un reactor despre care savanții sovietici știau de la început că este greu de controlat, știau de la început că nu este ușor de stăpunit, și sigur că urmarea cantității de mult mai mari decât celelalte reactoare, pentru că fiind un reactor ieftin și puternic, mai avea și o calitate și anume că folosea acest uranu îmbogăț, dar într-un procent mult mai mic, ceea ce însemna că folosea un material o cantități mai mare de material radioactiv, de exemplu, în timpul exploției la cernoul în acest celebru reactor stau între 180 și 200 de ton de material radioactiv. Sigur că nu e cazul să intru în niște discuții tehnice pe care în virtua meseriei, sigur nu lăsă până așa cum mi-ar plăcea, însă această cantitate mare de material radioactiv se explică tocmai prin faptul că el trebuia să fie un reactor ieftin. Sigur că ce folosesc de obicei reactoarele și anume acceleratori și materiale radioactive care absorb acei neutron care intră în reacție în lanț, folosea și apă, folosea grafic, foloseau calm și așa mai departe. Problema este că de la început în construcția acestui reactor s-a pornit de la necesitatea scădării costului, urmarea faptului că el urma să fie replicat pe toată suprafața Unii Sovietice și să fie folosite acolo unde apărea acest deficit de energie electrică. De unde și necesitatea la acest tip de reactor de a-l se pune periodic sigur că asta e o necesitate specifică tuturor reactoarilor, dar în cazul de față diverselor teste, diverselor tipuri de stres induse, urmarea faptului că fiecare dintre reactoarele puse în operă, să spunem avea propriele reacții pe care inginerii trebuiau să le controleze, fără ca până la incidentul, până la accidentul la cerno să se fi înregistrat ceva sănătător pentru că s-au întâmplat foarte multe accidente atomice în nea sovietică, mai ales urmarea dezvoltării să spunem. Pescă foarte largă tehnologiilor atomice în Sovietice în anii 50 au explodat depozite de resuri radioactive și așa mai departe, chiar vreo două reactoare în Moscova, cel care erau implicate în producerea primei bombe atomice sovietice, cea din 1949 și așa mai departe. Însă în cazul de față peste aceste probleme specifice tehnologice, dar observați că în care politica a jucat un rol foarte important pentru că într-un fel sau altul a impus deciziile tehnologice s-au așezat să spunem deficiențele de construcție, care au fost au devenit evidente la foarte mult timp după accident după desmărarea unii sovietici.

SPEAKER_02 7:47

Și sigur că autoritățile, vă rog, tehnologia nucleară și mai ales accidentul de la cernoul erau supuse secretului. Erau secretomia întreagă în jurul tehnologiei nucleare. Ce s-a aflat și cum s-a aflat în România despre cele întâmplate la reactorul de la pipiat.

SPEAKER_01 8:09

Acuma secretomania a pornit în primul rând și prin rând de la sovietiți. Sovieticii nu și-au informat întâi public, știm cu toții că evacuarea orașului a survenit la 36 de ore, timp în care s-a susținut că cea mare parte a material radioactiv este bine mersit în miezul reactorului, în schimb, ce el era o parte degajată în atmosferă prin reacția necontrolată, dar cea mai mare parte a acestei cantități despre care vă vorbeam era în bucăți. S-a format un tip de material special din beton miezul reactorului de metal și resturile acestea de material radioactiv au fost pur și simplu răspândite prin intermediul exploziei topite și sunt răspândite ca și acum pe teritoriul afectat de accident. Inițial sovieticii au făcut ce faceau ei de obicei, au căutat să minimalize efectele catastrofe. S-a discutat foarte serios despre parada de 1 mai de la Kiev, și sigur că s-a văzut foarte clar că se formează niște norioactive. Decizia autorităților sovietice a fost să trimită avioane meteorologice, practic niște bombardamente strategice sovietice dotate cu materiale și tunuri speciale cu argent ionizat pentru descompactarea noilor radioactive, ceea ce a făcut ca norii să plece către Belarus, către Ucraina, nu către Marile oraș, adică către Kiev și Moscova. În occident s-a știut stațiile de monitorizare din toată Europa Occidentală au știut, au știut și stațiile de monitorizare din România, pentru că vorbează despre România, România prin ambasada sa la Moscova a încercat să afle date cu privire la incidentul tehnologic cum îl numeau ei cu accidentul tehnologic de la cernoul sovieticii n-au răspuns. Stațiile de monitorizare a radioactivității de la noi au detectat la scurt timp o creșterea radiațiilor și atunci ce aușescu al cerut să se treacă la o campanie de informare dar fără alarmarea populației, s-au s-au dispus aplicarea unui număr de proceduri legate de hrana, de restaurante, tabere, școli, cantine și așa mai departe, fără însă ca reacțiile autorităților să meargă foarte mult către protecția și informarea în informarea populație. Ul s-a trecut la distribuirea celor pastile de iod, dar nu în toate locurile. Cert este că vă spun din amintile personale varanului 1986. Undeva în estul României la granița cu fosta Unii Sovietică de atunci, pe sistemul de radificație locală. Ațile er undeva în august-iulie, ce ăsta încă cereau să se acopere fântile, să sea foarte puțin afară, dar nimeni practic nu era informat cu privire la potențialele efecte ale radiațiilor.

SPEAKER_02 11:38

A existat un program coerent de protecție civilă în urma acestui incident.

SPEAKER_01 11:43

Nu a existat pentru că nu a existat niciun a sovietică, la vremea respectivă țările comuniste nu aveau astfel de proceduri. În toate regimurile comuniste tendința a fost să de să spunem, de ocultarea efectelor tale ale diverselor catastrofe țineți minte foarte bine sundarea Vasului Mocoșa, cred că chiar în 1989, în toamna 1889, cu 20 ceva de morți, nimeni a știu nimic despre această tragedie în România, doar cei din zona unde s-a întâmplat la dunele, turce a paremis. Deci, din punctul asta de vedere, cea ușescu și România comunista au făcut ceea ce faceau mai toate statele comuniste, începă cu una sovietică să minimalize efectele.

SPEAKER_00 12:29

Dar ce impact a avut costnim după acest accident pentru puterea de la Moscova, în ce măsură a contribuit la clăcinarea și apoi la prăbușirea regimului sovietic?

SPEAKER_01 12:39

Sigur că despre accentul de la Cernobl se spune că este, dacă vreți impulsul cel mai important pentru noua politică de reforme pentru perestroica și mai ales pentru glasnus. Aici nu pentru că Gorbașova a venit de la putere exact cu acest gând să anume să reformeze până în temelie sistemul, pentru că noi știm foarte bine că imediat pe venire la putere sigur că mai ca tot secretarii general ai partiului comunist Sovietic vorbea despre accelerarea industrializării, despre îndeplinirea planului, despre eficiența, adică era o întreagă, să spunem, un treagetos industrial comunist în care se bălăceau toți liderii de partii la vremea respectivă. Însă accidentul de la Cernobl a reprezenta practic detonatorul opiniei publice în Lunea Sovietică. Era o opinie publică pe cale de formare, adică pur și simplu a pus în evidență și a accelerat existența ei. Dacă vreți, explozia de la Cernobl a reprezenat pentru Lunea Sovietică ceea ce a reprezentat agresiunea rusă pentru Ucraina în 2014, în sensul în care a accelerat conștiința națională, construcția națională și la fel s-a întâmplat și în Runia Sovietică. Practic, efectele au fost atât de dramatice. Emoția publică atât de puternică, sigur și pe fondul acestei percepții cu adevărat deosebite a tehnologiei atomice, astfel încât autorităților sovietice le-a fost imposibil să aplice vechea rețetă și anume să securize spațiu și să interzic, să se vorbească despre catastrofa. Și era și greu de făcut, pentru că gândiți-vă să evacue un oraș de 50.000 de oameni cu era pripet, nu puteai face fără să genereze un tip de emoție publică în zonă cel puțin în Ucraina și apoi în regiile învecinate, în principal în Belarus, dar și în Rusia.

SPEAKER_02 14:53

Dar ce am semnat acest accident pentru ambițiile României care la vremea aceea voia și e să-și construască un program nucar sigur nu după model sovicci, ci după model canadian.

SPEAKER_01 15:05

La momentul respectiv România era destul de naintată cu destul de naintată. Nu, duce de laintată, având în vedere că primul reactor de la Cernad a fost definitivat după cădarea lui Nicolai Ceaușescu. Practic și acolo. Accidentul de la Cernobil a reprezentat pentru Nicolai Ceașescu un avertisment destul de important. Dar să știți că un avertisment care s-a așezat așa a venit întâmpinarea unei situații destul de complicate în sensul în care în care România tot căutat să reproducă local o serie de componente specifice tehnologiei nucleare a promis canadienilor că va achiziționa cam 100 de mici reactoare de tip candul, a achizionat unul și cealaltă încercat să replice și așa mai departe. Cert este că la vremea respectivă era din ce în ce mai evident, cu excepția uzinei de apă grea, unde nici acolo lucrurile nu erau lipsite de dificultăți economice, era destul de evident faptul că România nu poate asimila așa cum își darea ceaușescu care nu înțelegea foarte bine implicațiile tehnologice ale acestei industrie, tehnologia necesară producției de energie nucleare. Însă acest accident la cerno să spunem la trezit oarecum pe Nicolai Cea Ușescu și pe i-a trezi pe Nicolai Ceașescu și pe Alan Ceașescu. De ce? Pentru că văzând ce se întâmplă Luna Sovietică au intit în anumit punct de vedere pericolul politic pe care reprezenta astfel de incidente tehnologice?

SPEAKER_00 16:43

În 2019 s-a încheiat construcția unei ample structuri de oțel peste sarcofagul din 1986 de la Cernobăr un nou învelici de protec. Dar în 2025 o dronă rusească a lovit acest înveliș protec. Cum afectează războiul din Ucraina această zonă încă vulnerabilă.

SPEAKER_01 17:06

Afectează, sigur că aici și sarcofagul la provizoriu pe care l-au făcut cei care au intervenit în prima fază la stingerea incendiului și limitarea urmărilor, sigur că accidentele se petrec în caz de război. Este limpede că în momentul de față. Ei au intrat, practic nu, și au intrat în prima fază războiului în zona de excluziune, ceea ce se numește astăzi rezervația naturală din zona cernobrului. O denimire aproape cinică asta. Este o denimire cinică. Acum să știți că sigur că s-ar putea ca cineva de meserie să ne contrazică pe toți trei. Însă, impresia mea din ce am citit este că efectele pe termen lungă al acestor radiații nu sunt îndeajuns de mult studiate. Sigur că există acest impact inițial al dozelor letale, ca așa cum s-a întâmplat și la cernobol. Însă e foarte greu de spus ce din ceea ce s-a întâmplat în biologia cernobului de acolo se datorează radioactivității crescute și sigur că zonele ale rămân de înelocuit, dar să știți că, de fapt, concentrații aproape similare de radiații sunt peste tot ăime din belarus. În continuare oamenii trăiesc acolo. Sigur că incidența cazurilor de cancer de tot fel de sânge și de nu numai de sânge este foarte mare. Au existat două inițiative extrem de interesante în Ucraina ale unor cercetători ucraineni să inventarze mutațiile genetice apărute în zonă. Paradoxal este că în anii 80-90, deși noi datorăm Ucrainei de secretizarea documentelor referitoare la Cernobl, pentru că nici până în momentul de față Rusia nu a desecretiza toate documentele referitoare la acest cernobl. Dacă nu ar fi căzut linea sovietică, noi am fi știut mult mai puțin despre accidentul de la Cernobl. Dacă nu ar fi fost Ucraina, însă virtua faptului că depindea sau era controlat zona de acolo de Ucraina sovietică și mare parte sau o bună parte deși tot ceea ce a fost generat de comisiile de anchetă trimise de la Moscova în materie de arhive a fost depus la Moscova, nu la Kiev sau partea documentelor a fost la Kiev. Deci, iar în momentul de față, rușii, după cum bine știm, au încercat, au ocupat de ce? Pentru zona de la Cernoblă, în căutarea ceea ce ei credeau că este bomba murdară ucraineană care nu știu de ce și au chipit ei că nu pot face decât în zona de excludere de la Cernoblă. Au stat acolo, au săpat foarte frumos în cumbre, stilul lor în total dispres față do oameni și tranșei în pământul la radioactiv, au stat vreo două săptămâni acolo și s-au retras. Și sigur că drona a venit și a căzut acolo. Astfel de lucruri, astfel de incidente se pot întâmpla oricând, nimeni nu ne poate garanta. Gândiți-vă ce situație s-a găsit centrala de la zapologie care este una dintre cele mai mari centrale atomoelectrice până când au comutat o rușii pe rețelele ucrainene pe rețelele rusești. Sigur că acolo există ca în toate centralele atomuluictrice niște generatoare de rezervă care intr în funcțiune și așa mai departe. Așa întâmplat și la Cernobil. Adică scopul experimentului a fost să vă dacă dacă turbinele pot. Dacă reactorul poate genera aburi pentru turbine de producție energiei electrice pentru câteva secunde în manier inerțională până la intrarea în funcționarea generatorilor diesel de rezervă ori la zaporie rușia au trecut-o în rețeau națională rusească, a venit inspecția atomică, a zis că e totul bine și frumos și că ar trebui să fie eliberată centrala și cam atâta. Deci în momentul de față, oricând putem avea parte de un accident de tip cernobl în Ucraina sau probabilitatea de a avea de a ne confrunta cu un accident similar este foarte mare în Ucina. Nu atât ca urmarea dorinței unei dintre părțile combatante să producă astfel de accidente, ci ca urmarea diverselor greșeili care se pot. Atunci când se folosește un bombardament unde se folosește atât de mult armament și mai ales când se folosesc rachetele balistice și tot felul de proiecte.

SPEAKER_02 22:11

Cosnim popa cerobl a devenit și un subiect pentru film, pentru seriale, pentru literatură. În ce măsură această mitologizare prin ficțiune uneori ajută la înțelegerea realității istorice și în ce măsură o distorționează?

SPEAKER_01 22:27

Sigur, orice act artistic are, în opinia mea, și o agendă politică, fie una de care aparține exclusiv autorului sau pentru că iată, cele două încercări, una mai reușită ca altă spune, de a atât de a elucida cât de a pune un timeline, de fapt. Dar povesti de a conștientiza, de a ajutat lumea să conștientizeze ceea ce s-a întâmplat, de fapt, la Cernoble și care sunt în continuare pericole. Pentru că iată faptul că Germania a renunțat la energie atomică. Ceea, în perspectivă scurtă s-a dovedit o decizie foarte inspirată, pentru că nu e așa, încă la mer că îl spera că au reușit să-l cointereseze pe Putin în viitorul Europei stabile, unite și a unei germanii cu veșnic acces la resurse ieftine. Cu toate acestea, în această economie a acestei decizii strategice germani, cernobol a jucat un rol foarte, foarte, foarte important.

SPEAKER_02 23:34

Și mai puțin mai târziu. Și fucușima.

SPEAKER_01 23:37

Și fucușima ceva mai târziu. Acolo la fucușima, cum să zic, lucrurile sunt oarecum explicabile urmarea faptului că incidentul tehnologic a fost generat de catastrofa naturală. Aici la Cernobil este o catastrofă care surprinde foarte bine quintescența regimurilor comuniste. Și anume aceea de a accesa vârfuri tehnologice pe fundul unei baze tehnologice mult mai modeste și pe ful încercărilor de a înlocui tot ceea ce o tehnologie necesită cu efortul uman și cu entuziasmul revoluționar. Pentru că e foarte limpede, de exemplu, dacă barele de grafit ar fi fost mai lungi, probabilitatea ca reactorul să explodeze în momentul în care au fost introse spre încetini reacția, ar fi fost mult mai mică. Dacă nu se apăsă butonul de panică care și el cobora toate toți încetinitorii de reacție în reactor, probabil că lucrurile nu s-ar fi desfășurat așa. Și revenim la cinematografie. Există încercarea, să spunem americano occidentală care mie se pare că surprinde foarte bine esența lucrului și există încercarea rusească care vrea să transforme accidentul de la Cerdobl într-o confruntare tipică de război rece între spion sovietici buni și spion occidentalii râi care pur și simplu ocultează tragedia umană și riscurile tehnologice.

SPEAKER_00 25:17

Cosim popa, vă mulțumim pentru interviu. Să le spunem ascultătorilor noștri că una dintre carțile pe care le-ativat recent este economie corupție și politica in Romania lui Nicolai Ceaușescu și a apărut la editora Corint. Noi suntem Adela Grecianu si Matei Martim. Pute asculta timpul prezent și pe site-ul radio România Cultural.00. Precum și pe platformele de podcast. Cu bine pe curând!

SPEAKER_02 25:43

Tul prezent e un tok show despre politică, societate și cultură difuzat de luni până vineri la Radiu România Cultural. Cum ti s-a apărut episodul de azi? Lasă-ne un comentariu si spune parerea ta. Ne poți urmări și pe Facebook. Cută pagina TPL Prez.