Poți să fii neutru cînd războiul bate la ușă?

Ce reprezintă neutralitatea pentru un stat și care sînt riscurile ei? Ce înseamnă să fii neutru cînd la graniță sau foarte aproape e un război? Am întrebat-o pe Miruna Butnaru-Troncotă, prof. univ. la SNSPA, specialistă în relații internaționale și în zona Balcanilor.

De fapt, de unde vine acest termen de neutralitate? Ce înseamnă să fii neutru ca stat?

Miruna Butnaru-Troncotă: „În latină, neuter înseamnă nici cu unul, nici cu celălalt. Neutralitatea a apărut ca principiu de drept undeva în secolul al XVIII-lea ca o invocare a neimplicării într-un conflict şi a menţinerii relaţiei cu beligeranţii. Asta era o soluţie a unor state cu o anumită poziţionare geografică, geo-strategică, care să permită medierea, poate, dar desigur şi conservarea, avînd în vedere că, din varii motive acel stat nu avea posibilitatea să se înarmeze foarte tare şi să facă parte dintr-o alianţă militară. De obicei vorbim de state mici dar cu anumite resurse strategice, care să poată uşor balansa cu oricare dintre beligeranţi. Să nu trebuiască să aleagă să fie într-o tabără sau alta, pentru că asta implică riscuri, pentru că într-un război o tabără pierde şi alta cîştigă. Elveţia este probabil cazul cel mai cunoscut.”

Poți fi neutru fără să fii perceput ca sprijinind, implicit, una dintre părți?

Miruna Butnaru-Troncotă: „Eu aş spune în mod clar că nu. Neutralitatea este un concept politizat, care depinde de contexte politice. O poziţionare oportunistă care caută să storcă nişte oportunităţi din nişte crize. Fac asta statele care nu se pot baza pe alte elemente. Poate nici nu au o poziţie geo-strategică grozavă, sau poate vor să stoarcă ceva şi de la unii, şi de la alţii. Şi-atunci, pentru a-ţi crea cît mai multe oportunităţi, alegi o ambivalenţă, o ambiguitate, pe care o şi legiferezi, o pui în constituţia ta, ca să te şi constrîngă şi astfel, îţi e foarte uşor ca-n diferite situaţii să te foloseşti de scuza neutralităţii pentru a justifica unele poziţii inclusiv ilegitime sau chiar ilegale, cum a fost în cazul anexării Crimeei.”

Poate că unii oameni se întreabă: dar nu e înțelept să fii neutru cînd apare un conflict în apropiere, să stai deoparte ca să te protejezi, să nu intervii într-un război care nu te privește?

Miruna Butnaru-Troncotă: „Acest argument este chintesenţa ipocriziei. Mai ales cînd vorbim de o invazie sau un război neprovocat, ilegitim, ilegal, aşa cum este cazul războiului din Ucraina declanşat de Federaţia Rusă. (...) Nu vreau neapărat să folosesc termeni moralizatori, dar cînd vorbim de o invazie şi de o nedreptate evidentă, a spune că vrei să fii neutru şi că iubeşti pacea, nu înseamnă decît o formă voalată de a lua partea invadatorului.

Deci neutralitate nu înseamnă pace?

Miruna Butnaru-Troncotă: „Sub nici o formă. Nu, nu înseamnă pace. Înseamnă să stai cu mîinile în sîn şi să aştepţi momentul cel mai potrivit ca să profiţi ba de un beligerant, ba de celălalt. Ni se spune adesea ca justificare a poziţiei neutralităţii că e bine să avem relaţii şi cu unii, şi cu alţii. În cazul unei asimetrii evidente şi de putere militară dar mai ales de intenţie – Ucraina se apără în faţa unei invazii neprovocate – a spune că vrei să ai relaţii bune şi cu unii, şi cu alţii înseamnă a avea clar o poziţie pro partea care comite nedreptatea.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural