Narine Abgarian: „Am scris această carte cu gîndul că războiul nu se va mai repeta niciodată”

Scriitoarea Narine Abgarian vorbește despre cea mai recentă carte a sa tradusă în limba română, volumul de povestiri „Viața e mai dreaptă decât moartea” (Editura Humanitas Fiction, traducerea Luana Schidu), o carte despre război dar și despre supraviețuire și speranță, despre cum „viața învinge mereu moartea”. Scriitoarea vorbește în acest interviu și despre conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan privind regiunea Nagorno-Karabah și despre relația ei cu limba rusă, în care își scrie cărțile. 

„Să scrii despre război e ca și cum ai distruge în tine speranța. Ca și cum ai privi moartea în față, străduindu-te să nu-ți ferești ochii. Căci dacă ți-i ferești, te trădezi pe tine însuți” spuneți în carte. Cum a fost să scrieți despre război și să priviți moartea în față?
Narine Abgarian: „E întotdeauna foarte greu să scrii despre război. Și mă neliniștește, mă roade un gînd: am scris această carte cu ideea că războiul nu se va mai repeta niciodată. Am trăit cu speranța că nu va mai trebui să ne amintim aceste lucruri niciodată. Din păcate, războiul s-a extins și este o realitate căreia trebuie să-i facem față. Dar nu mă simt comod, e ca și cum aș fi mințit pe cineva că nu va mai fi război.”

Ce e universal valabil în povestea acestui spaţiu marcat de suferință de la graniţa dintre Armenia şi Azerbaidjan?
Narine Abgarian: „Și de-o parte și de cealaltă a graniței trăiesc oameni care, în circumstanțe extrem de grave pentru ei, încearcă să-și continue existența, să trăiască. Oamenii ăștia au niște visuri extrem de simple: să aibă ceva de mîncare, să aibă de lucru, să-i aibă pe cei dragi aproape, să nu sufere, să nu fie bolnavi. E vorba despre oameni care încearcă să-și găsească bucuria în lucrurile mărunte.”

Erați la Moscova cînd trupele rusești au intrat în Ucraina. Ați plecat de acolo în Armenia iar acum trăiți în Germania. Cum vă raportați acum ca scriitoare la limba rusă, în care vă scrieți cărțile?
Narine Abgarian: „Mi-am pus întrebarea asta de mult, înainte de războiul din Ucraina. Cînd au picat turnurile gemene, din SUA, m-am întrebat: ce reușește să facă teroristul din tine? Face să-ți fugă pămîntul de sub picioare, te face să-ți fie frică de tot ceea ce e în jurul tău, te face să nu mai ai nici un reper? Și, după ce-a izbucnit războiul din Ucraina, m-am întrebat: ce-ar trebui să alegem noi? Să ne lipsim de muzica lui Ceaikovski, de cărțile lui Dostoievski și Tolstoi, implicit de limba rusă, în cazul meu? Sau să păstrăm această moștenire culturală în ciuda a ceea ce face Putin și să-i demonstrăm că putem merge mai departe? Eu cred că oamenii au mai multe drepturi la aceste lucruri frumoase pe care le-am enumerat decît un dictator care încearcă prin toate mijloacele să rămînă la putere. De aceea n-o să-i lăsăm nimic, o să luăm tot ceea ce ni se cuvine.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu  
Un produs Radio România Cultural